icarus poza

4
mai 2015

Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP) colaborează cu Fundația Terre des hommes Elvetia (Tdh) în cadrul unui proiect ambitios care abordeaza intr-o maniera documentata fenomenul traficului de persoane – ICARUS: Îmbunătățirea coordonării și responsabilității privind siguranța minorilor români neînsoțiți, proiect co-finantat de Programul de Prevenire si Lupta Impotriva Criminalitatii al DG Afaceri Interne al Uniunii Europene.

O parte integranta din proiectul ICARUS o reprezintă problematica procedurilor de iesire din țară a minorilor români (de pilda, procura emisa de notariatele publice la cererea membrilor familiei sau a altor persoane

În acest context, Terre des hommes Elvetia (Tdh) a elaborat un studiu care urmărește să exploreze în ce măsură declarația pe propria răspundere joacă un rol în combaterea traficului copiilor români, precum și care ar putea fi o serie de îmbunătățiri ale cadrului legal și politicilor publice în materie, cu respectarea dreptului la libera circulație.

Studiul propus de Terre des hommes Elvetia (Tdh) este centrat pe declarația pe propria răspundere (declarație notarială) ca instrument relevant în prevenirea, identificarea și combaterea traficului de copii din România. În egală măsură, studiul cartografiază rolul notariatelor publice în combaterea și prevenirea traficului de persoane.

Cercetarea comprimă o varietate de date și informații privind fenomenul traficului de persoane din diverse surse (ANITP, de Poliția de Frontieră, de către notariatele publice, de penitenciare și de sistemul judiciar), încercând să dezvolte o imagine de ansamblu asupra acestei problematici. Aceste date sunt colaționate și analizate de o manieră foarte obiectivă, prin raportarea cadrului legal existent la studiile de caz practice.

Mecanismul trecerii frontierei pentru copiii cetățeni români

Cadrul legal în materie prevede o serie de restricții privind ieșirea copiilor români din țară. Normele care reglementează aceste restricții se regăsesc în Legea nr. 248/2005 privind libera circulație a cetățenilor români în străinătate.

Regula generală este că toți copiii trebuie să fie însoțiți de către un adult (cu vârsta de 18 ani sau mai mare) la ieșirea din țară și că necesită documente de identitate oficiale, mai exact pentru copiii mai mici de 14 ani un pașaport și pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 un pașaport sau o carte de identitate.

Cu toate acestea, atunci când copiii nu sunt însoțiți de ambii părinți la ieșirea din țară, există un număr de cerințe suplimentare, în funcție de adultul care îi însoțește.

Copilul însoțit de unul dintre părinți

Scenariul clasic este atunci când copilul este însoțit de unul dintre părinți. În acest caz, copilul poate ieși din țară doar în baza unei declarații pe propria răspundere semnată de celălalt părinte din care rezultă că acesta este de acord cu deplasarea copilului, cu țara (țările) de destinație, precum și cu durata călătoriei copilului.

Există o serie de excepții de la această cerință, care se referă la situații în care celălalt părinte este decedat, sau părintele însoțitor poate dovedi printr-o hotărâre judecătorească definitivă că el / ea are custodia exclusivă a copilului.

Copilul însoțit de o persoană terță

În mod firesc, legea impune restricții suplimentare în cazul în care copilul este însoțit de o terță persoană, altcineva decât părinții, în sensul în care pe lângă declarația pe propria răspundere, persoana în cauză trebuie să se afle în posesia unei copii a cazierului judiciar cu ocazia trecerii frontierei de stat.

În esență, așa cum este ilustrat în tabelul de mai jos, cerințele legale pentru ieșirea din țară depind de persoana care însoțește copilul:

Documente necesare Copiii însoțiți de ambii părinți Copiii însoțiți de un părinte Copiii însoțiți de o terță parte
Pașaport (dacă este mai mic de 14 ani) sau Carte de identitate Pașaport (dacă este mai mic de 14 ani) sau Carte de identitate Pașaport (dacă este mai mic de 14 ani) sau Carte de identitate
- Declarație pe propria răspundere Declarație pe propria răspundere cu informații suplimentare
- - Cazier judiciar

 Condiții de formă ale declarației pe propria răspundere

Conform modelului standard stabilit de legislația în vigoare, declarația pe propria răspundere trebuie să conțină o serie de date și informații precum acordul părintelui/părinților pentru copilul care efectuează călătoria, țara (țările) de destinație, durata călătoriei, datele de identificare ale adultului însoțitor, scopul călătoriei, itinerariul către țara de destinație și precizarea cu privire la rămânerea copilului în țara de destinație.

Cercetarea relevă faptul că, în practică, este utilizat doar un singur tip de declarație pe propria răspundere, atât în situația în care copilul călătorește cu un părinte cât și în cazul în care este însoțit de o terță persoană, cu toate că rigorile legale impun ca acest document trebuie să conțină doar acordul scris al celuilalt părinte cu privire la călătoria copilului atunci când copilul se deplasează cu unul dintre părinți.

 Limite ale declarațiilor pe proprie răspundere:

Plecând de la aceste condiții de formă, studiul reușește să surprindă o serie de lipsuri pe care le prezintă un astfel de instrument, respectiv lipsa mențiunii privind data de întoarcere (care ar face posibilă verificarea duratei de călătorie declarată la ieșirea din țară), lipsa fotografiei (care ar contribui la o identificare mai eficientă a copilului) precum și utilizarea exclusiv a limbii române (realizarea de variante bilingve fiind deosebit de utilă pentru folosirea formularului pe scară largă).

O serie de vulnerabilități evidențiate de cercetare le prezintă și procedura referitoare la modul în care se emite acest document. Astfel, părinții sunt cei care pot solicita emiterea de declarații pe propria răspundere, în timp ce terța persoană sau chiar copilul nu au această obligația prezentării la notar și, în practică, rareori se întâmplă ca aceștia să fie prezenţi. În consecință, în lipsa unui contact direct cu terța persoană, posibilitatea notarului public de a contribui la identificarea potențialelor victime ale traficului de persoane în contextul emiterii declarațiilor pe proprie răspundere este limitată în mod semnificativ.

Conform cercetării, costul determinat de obținerea unei declarații pe propria răspundere este, de asemenea, menționat ca o posibilă problemă în condițiile în care o anumită categorie de părinți (în special cei care locuiesc în zone rurale) sunt nevoiți să se deplaseze până la cel mai apropiat notar public, ceea ce se adaugă cheltuielilor necesare achitării taxei notariale propriu-zise.

Sumar rezultate cercetare din perspectiva persoanei însoțitoare și a țării de destinație

Pe baza unor eșantioane de declarații pe propria răspundere colectate de la Aeroportul Internațional București-Otopeni, în cadrul cercetării au fost analizate datele cuprinse în aceste formulare în scopul obținerii unei imagini cu privire la persoana însoțitoare, țările de destinație sau a profilului minorilor care călătoresc neînsoțiți.

  • Persoana însoțitoare

În ciuda cerinței legale privind indicarea însoțitorului copilului în declarațiile pe propria răspundere, această obligație a fost respectată doar parțial. Astfel, proporția cea mai mare a declarațiilor în care a fost indicată relația însoțitorului cu copilul au fost înregistrate în declarațiile date de mamă (34.2% din declarațiile pe propria răspundere din eșantion).

De menționat este faptul că, în proporție de peste 50% din declarațiile analizate, indicarea persoanei care însoțește copilul a fost făcută abia la retur.

  • Tara de destinație

În marea majoritate a declarațiilor analizate, au fost indicate țările în care va călători copilul sau ruta care va fi parcursă până la destinație (89.4 % ), în timp ce un număr mic de copii a fost indicat că ar putea călători prin orice țară. La polul opus, cazurile în care declarațiile pe proprie răspundere nu au specificat destinația copilului au fost în proporție foarte scăzută (3,5 %).

Cele mai frecvente țări de destinație indicate în declarații au fost Spania (76), Regatul Unit (74), SUA (70), Italia (60) și Germania (51).

 Concluzii :

 Forma și conținutul unei declarații pe propria răspundere continuă să prezinte foarte multe diferențe în practică, cu toate că cerințele legale cu privire la modul în care trebuie să arate o declarație pe propria răspundere;

  • Lipsa unor reglementări privind limitarea în timp a valabilității declarației pe propria răspundere permite folosirea repetată a acestui formular cu ocazia trecerii frontierei de stat, ceea ce poate conduce deopotrivă la utilizarea în mod abuziv și fraudulos a acestuia;
  • Lipsa unui format standard și a unei practici unitare în ceea ce privește modul de redactare a declarației pe propria răspundere la nivelul notariatelor publice reprezintă un alt factor favorizant pentru recurgerea la falsificare sau uzul de fals;
  • Lipsa de coerență în ceea ce privește utilizarea în practică a acestui document denotă faptul că acesta este înțeles, mai degrabă, ca având un rol pur formal și nu ca un instrument extrem de util și necesar în prevenirea traficului de persoane.

Pe marginea concluziilor desprinse, cercetarea propune implementarea unui sistem digital în care:

1). ”Datele personale ale „adulților însoțitori” (o terță persoană, nici tatăl și nici mama) sunt digitalizate, stocate în siguranță pentru referințe ulterioare și comparate cu fișierele poliției din țările predispuse traficului de persoane;

2). Copiii care nu s-au întors la data stabilită sunt anunțați la Autoritatea Naţională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție);

3). Cazurile în care unui copil i se refuză ieșirea din țară sunt centralizate (transmise electronic de la punctul de trecere a frontierei către ANITP).”

Mai multe detalii aici: www.hub-icarus.eu

Within an ambitious project that addresses the phenomenon of human trafficking – ICARUS: Improving coordination and accountability regarding the safety of Romanian unaccompanied minors, Terre des Hommes Foundation (TdH) has developed a study that aims to explore to what extent the affidavit (notarial statement issued on request of the family members or other persons) plays a role in combating trafficking of Romanian children, as well as on possible improvements of the legal and public policies framework by respecting at the same time the right to free movement.

The research developed by Terres des Hommes Foundation focuses on the affidavit as a key safeguard put in place to prevent external child trafficking and as a tool meant at not only preventing but also at detecting and combating child trafficking in Romania. Equally, the study maps the public notaries’ role in combating and preventing trafficking and provides concrete recommendations for bridging the limitations and to improve the current system.

The research comprises a variety of data and information on trafficking in persons from various sources (National Agency against Trafficking in Persons, Border Police, public notaries, prisons and judiciary system), trying to develop a well documented overview of this issue. These data are collated and analyzed by a very objective manner, by reference of the existing legal framework to practical case studies.